Riscuri și complicații implant dentar – Ce trebuie să știi înainte de procedură

Un implant dentar poate schimba radical viața unei persoane, oferind confort, funcționalitate și încredere în sine. Totuși, orice intervenție chirurgicală implică un set de riscuri și complicații, mai ales pentru un implant dentar, care pot apărea atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. 

Este important să înțelegi fiecare posibilă problemă, de la infecții și eșecuri de vindecare, până la situații complicate. În acest articol vei găsi informații actualizate, detaliate și exemple practice, care îți vor permite să iei decizii informate și să colaborezi mai bine cu medicul stomatolog. 

Ce este implantologia dentară?

Implantologia dentară a devenit una dintre cele mai răspândite și de succes metode de înlocuire a dinților pierduți. Un implant dentar constă în inserarea unei rădăcini artificiale, de obicei din titan, direct în osul maxilar sau mandibular, urmată de atașarea unei coroane protetice care imită dintele natural. Avantajele principale ale acestei proceduri sunt:

• Restabilirea funcției masticatorii similar cu cea a dinților naturali;
  
• Creșterea încrederii și a confortului pentru pacient;
  
• Prevenirea resorbției osoase care apare după extragerea unui dinte.
  

Totuși, pentru a ajunge la rezultatele dorite, pacientul trebuie să fie informat în mod complet cu privire la riscurile unui implant dentar și la posibile complicații, pentru a evita surprizele neplăcute. 

Ce sunt riscurile unui implant dentar și de ce apar?

Prin riscuri înțelegem orice situație sau problemă care poate să apară în perioada imediat următoare inserării implantului dentar (riscuri pe termen scurt) sau la câteva luni, chiar ani după intervenție (complicații pe termen lung). Aceste riscuri pot fi generate de:

• Condiții medicale preexistente ale pacientului;
  
• Factori legați de procedura chirurgicală (tehnică, instrumente, echipamente);
  
• Stil de viață și capacitatea pacientului de a respecta indicațiile postoperatorii;
  
• Factori legați de igiena orală și întreținerea implantului.
  

Pentru a reduce la minimum riscurile implantului dentar, este esențială:

1. O evaluare preoperatorie complexă – examen clinic, radiografie 3D (CBCT), analize de sânge;
   
2. Un plan de tratament personalizat, adaptat anatomiei și condițiilor generale de sănătate;
   
3. Respectarea riguroasă a recomandărilor postoperatorii (medicație, odihnă, dietă, igienă orală);
   
4. Controale periodice regulate la stomatolog.
   

Principalele riscuri ale implantului dentar pe termen scurt

În primele 24-72 de ore după inserarea unui implant dentar pot apărea anumite probleme ce pot compromite succesul procedurii. Orice complicație apărută în primele zile de la inserție poate duce la eșecul implantului sau la necesitatea unei intervenții suplimentare. De aceea, medicul stomatolog va insista pe măsuri de prevenție și îngrijire postoperatorie atentă.

Infecție

În primele 1-2 zile după intervenție, locul puncției chirurgicale este expus riscului de contaminare bacteriană. Infecțiile pot apărea din cauza:

• Igienei orale necorespunzătoare;
  
• Manevrelor necorespunzătoare cu instrumentele chirurgicale;
  
• Contactului cu alimente/impurități în timpul vindecării.
  

Simptome

• Durere intensă localizată, chiar și după administrarea analgezicelor prescrise;
  
• Umflături proeminente care nu cedează în 48 de ore;
  
• Secreții purulente în jurul implantului;
  
• Febră peste 38 °C.
  

Cauze

• Neefectuarea unei igienizări locale riguroase înainte de incizie;
  
• Contaminarea câmpului operator cu microorganisme din cavitatea bucală;
  
• Lipsa administrării profilactice a antibioticelor (dacă este indicată).
  

Prevenție

1. Respectarea protocoalelor de sterilizare în clinică;
   
2. Administrarea unui antibiotic profilactic, de pildă amoxicilină cu acid clavulanic, conform prescripției;
   
3. Clătirea cu apă de gură pe bază de clorhexidină, conform instrucțiunilor medicului;
   
4. Evitarea alimentelor solide și dure în primele 24-48 de ore;
   
5. Respectarea cu strictețe a indicațiilor de igienă orală prescrise.
   

Eșecul osteointegrării

Un implant dentar este eficient doar dacă se integrează complet în osul alveolar, proces numit osteointegrare. Această vindecare osoasă începe imediat după inserție și durează, în medie, între 3 și 6 luni. Dacă, din diverse motive, implantul nu face corp comun cu osul, vorbim despre un eșec de osteointegrare, considerat unul dintre cele mai frecvente riscuri ale implantului dentar pe termen scurt. 

Simptome

• Mobilitatea implantului în primele 8-12 săptămâni după intervenție;
  
• Durere locală constantă, agravată la presiune;
  
• Absența simptomelor de vindecare osoasă (reducerea edemului, cicatrizare normală).
  

Cauze

• Calitatea osoasă slabă: densitate osoasă insuficientă, dacă pacientul are osteoporoză sau pierdere osoasă anterioară;
  
• Migrarea bacteriană în jurul implantului (periimplantita precoce, de tip acut) care împiedică contactul os-implant;
  
• Fumatul exacerbează vasoconstricția și reduce fluxul sangvin local;
  
• Diabetul necontrolat, care încetinește vindecarea țesuturilor;
  
• Traumatismele locale (pacientul mestecă un aliment foarte dur în timpul vindecării).
  

Prevenție

1. Evaluarea densității osoase prin CBCT înainte de intervenție;
   
2. Realizarea unei adiții osoase (grefă osoasă) atunci când osul nativ este insuficient;
   
3. Renunțarea la fumat înainte și după implantare, conform protocolului stomatologic;
   
4. Controlul optim al glicemiei la pacienții diabetici;
   
5. Evitarea solicitărilor excesive ale zonei implantului în primele săptămâni. 

Durere și umflare exagerate

În mod normal, după o intervenție de implant dentar, pacientul experimentează un grad moderat de durere și umflare în primele 48-72 de ore. Dacă aceste simptome sunt extrem de intense, pot anunța o complicație. 

Simptome anormale

• Durere intensă care nu cedează la analgezicele prescrise;
  
• Umflare accentuată care nu începe să scadă după 3 zile;
  
• Febră și stare generală de rău.
  

Cauze

• Infecție în spațiul proaspăt creat;
  
• Hematome extinse – sângele se poate acumula sub țesuturile moi și poate imita un edem extins;
  
• Expunerea accidentală a nervului mandibular sau a altor țesuturi în procesul de plasare.
  

Prevenție

1. Administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene (de exemplu, ibuprofen) conform indicațiilor;
   
2. Aplicări locale reci în primele 24 de ore pentru a limita edemul;
   
3. Evitarea alimentelor fierbinți și a băuturilor fierbinți;
   
4. Respectarea cu strictețe a indicațiilor stomatologului privind evitarea efortului fizic.
   
5. Monitorizarea zilnică a simptomelor și contact imediat cu medicul la apariția durerii extreme.
   

Sângerare excesivă

O ușoară sângerare la locul implantului este normală în primele 12-24 de ore. Dacă sângerarea continuă mai mult de 24-48 de ore, fără semne de coagulare și oprire parțială, poate indica:

• Leziuni vasculare mai mari în timpul inserției implantului;
  
• Perturbări ale coagulării, mai ales la pacienții cu afecțiuni hematologice (de exemplu, purpură trombocitopenică) sau cei sub medicație anticoagulantă;
  
• Infecție incipientă care împiedică formarea cheagului.
  

Prevenție

1. Evaluarea riguroasă a istoricului medical – teste de coagulare, INR la pacienții sub tratament cu anticoagulante;
   
2. Atenție deosebită la manevrele chirurgicale pentru a evita traumatizarea excesivă a țesuturilor;
   
3. Instrucțiuni clare pentru pacient: presiune continuă cu comprese sterile în primele ore;
   
4. Evitarea aspirinei sau anticoagulantelor timp de 5-7 zile înainte, după consult cu medicul hematolog/cardiolog.
   

Deteriorarea nervilor și țesuturilor înconjurătoare

În timpul inserției implantului, există riscul de a afecta nervii maxilari sau mandibulari, ceea ce poate produce:

• Parestezie (amorțeală) parțială sau totală a buzelor, obrajilor ori limbii;
  
• Durere neuropatică cronică, care poate persista luni de zile;
  
• Sensibilitate redusă în zonele adiacente.
  

Cauze

• Implantarea prea aproape de canalul mandibular;
  
• Lipsa unei imagistici precise (CBCT) care să indice distanța față de structurile sensibile;
  
• Diferențe anatomice individuale neraportate în evaluarea preoperatorie.
  

Simptome

• Amorțeală imediată după intervenție care nu se ameliorează în 48–72 de ore;
  
• Durere constantă, accentuată la mestecat;
  
• Senzație de furnicături.
  

Prevenție

1. Examinarea atentă a imagisticii 3D (CBCT) pentru localizarea exactă a nervilor;
   
2. Planificarea chirurgicală digitală, când este disponibilă;
   
3. Alegerea implanturilor dentare cu lungimi și diametre potrivite pentru spațiul biologic;
   
4. Comunicarea clară cu pacientul despre potențialul de parestezie și semnele timpurii de alarmă.
   

Probleme de sinus

Pentru implanturile plasate în maxilarul superior, în apropierea mucoasei sinusale, există riscul de penetrare a cavității sinusale, care poate cauza:

• Sinuzită acută sau cronică;
  
• Inflamație severă a mucoasei sinusului;
  
• Dureri de cap și senzație de presiune în zona obrajilor.
  

Cauze

• Inserare prea adâncă a implantului în os alături de cavitatea sinusală;
  
• Subestimarea distanței la planificarea preoperatorie;
  
• Cavități sinusale patologice existente (cistă, polipi) nedepistate înainte de intervenție.
  

Simptome

• Durere localizată în zona maxilarului superior și a oaselor nazale;
  
• Nas înfundat, secreții purulente;
  
• Cefalee recurentă, mai ales la aplecare.
  

Prevenție

1. Realizarea unei evaluări imagistice (CBCT) pentru a măsura înălțimea osoasă până la fundul sinusului;
   
2. Dacă osul este insuficient, efectuarea unei elevări sinusală (sinus lift) înainte de implantare;
   
3. Examinarea ANS (anamneză-examen obiectiv-sinuzită) pentru eventuale patologii;
   
4. Colaborarea cu un chirurg ORL dacă apar tulburări preexistente de sinus.
   

Principalele complicații ale implantului dentar pe termen lung

Chiar și după o perioadă de vindecare aparent normală (3-6 luni), pot apărea complicații care pun în pericol durabilitatea implantului. Acestea se dezvoltă, de obicei, după 6 luni-1 an de la inserare și pot fi cauzate de factori de igienă, mecanici, bacterieni sau sistemici.

Pe termen lung, este esențial să ai o îngrijire orală riguroasă și să respecți controalele stomatologice regulate pentru a detecta la timp orice semn de complicații implant dentar. Ignorarea simptomelor poate duce la pierderea implantului și la costuri suplimentare majore.

Periimplantita

Periimplantita este una dintre cele mai frecvente complicații pe termen lung. Este o inflamație cronică a țesutului gingival în jurul implantului, care poate evolua spre resorbția osului ce susține implantul. 

Simptome

• Roșeață și umflătură a gingiei în jurul implantului;
  
• Sângerare la periajul ușor;
  
• Retracție gingivală progresivă;
  
• Mobilitate ușoară, la început, a bontului protetic;
  
• Durere moderată sau senzație de presiune;
  
• Puroi în jurul implantului în stadii avansate. 

Cauze

• Igienă orală necorespunzătoare, cu acumulare de placă bacteriană la nivelul liniei gingivale;
  
• Fumat cronic – factor de risc major pentru dezvoltarea periimplantitei;
  
• Diabet necontrolat, care reduce capacitatea de apărare a țesuturilor;
  
• Lucrări protetice neadaptate, care favorizează stagnarea alimentelor;
  
• Reziduuri de ciment protetic (la lucrările cimentate) care irită gingia.
  

Prevenție

1. Controlul riguros al plăcii bacteriene – periaj dentar de 2 ori/zi și folosirea aței dentare;
   
2. Consultații periodice la 3-6 luni, cu detartraj și periaj profesional;
   
3. Renunțarea la fumat și controlul glicemiei la pacienții diabetici;
   
4. Alegerea lucrărilor protetice suprastructurate, înșurubate, pentru a evita reziduurile de ciment;
   
5. Utilizarea apei de gură antiseptice (clorhexidină) în primele săptămâni după finalizarea protezei.
   

Retracția gingivală

Retracția gingivală (gingii retrase) reprezintă coborârea nivelului de țesut moale din jurul implantului, expunând partea metalică a bontului sau a implantului, cu impact nu doar estetic, ci și funcțional. 

Simptome

• Expunerea marginii metalice a bontului;
  
• Accentuarea aspectului “grosolan” al gingiei – inestetic;
  
• Sensibilitate la rece/cald în zona expusă;
  
• Posibil disconfort la vorbire sau mestecare.
  

Cauze

• Igienă orală agresivă (periaj prea dur) care subțiază țesutul gingival;
  
• Stres biomecanic transferat la nivelul gingiei (malocluzie, bruxism);
  
• Fumat – afectează vascularizația gingiei;
  
• Prostetică prost adaptată sau coroane supradimensionate.
  

Prevenție

1. Periaj corect, cu periuță electrică, și folosirea corectă a aței dentare;
   
2. Corectarea ocluziei – șlefuirea punctuală pentru a elimina punctele de contact prematur;
   
3. Renunțarea la fumat și monitorizarea vascularizației gingiei;
   
4. Evaluare periodică a lucrării protetice pentru ajustări fine.
   

Pierderea sau resorbția osoasă

Chiar și după o integrare inițială reușită, osul din jurul implantului se poate resorbi treptat din cauza unor complicații precum periimplantita, modificări hormonale sau lipsă de stimul mecanic. 

Simptome

• Mobilitate ușoară a implantului în stadii incipiente;
• Modificare în conturul arcadei (scădere aparentă a gingiei);
  
• Dureri ușoare.
  

Cauze

• Inflamație cronică în jurul implantului (periimplantita necontrolată);
• Lipsa stimulului mecanic adecvat (pacientul nu folosește implantul corespunzător, masticația redusă);
• Factorii sistemici (osteoporoză, menopauză, tratamente hormonale).
  

Prevenție

1. Controlul strict al periimplantitei (vezi mai sus capitolul dedicat);
2. Grefe osoase profilactice;
3. Suplimente nutriționale (calciu, vitamina D) la pacienții cu risc;
4. Monitorizarea DEXA (scanare osoasă) la pacienții vârstnici.
   

Fractura implantului

Fractura implantului este o complicație rară, dar gravă, deoarece implică ruperea fizică a șurubului de titan în os sau a bontului protetic. 

Simptome

• Mobilitate bruscă a protezei din cauza ruperii bontului prin care se atașează coroana;
• Durere severă la nivelul osului în momentul fracturii (se poate întâmpla la mestecarea unui aliment foarte dur);
• Imposibilitatea de a utiliza implantul – pacientul nu poate mușca.
  

Cauze

• Suprasolicitarea mecanică a implantului: bruxism necontrolat, mestecarea de obiecte tari;
• Selectarea neadecvată a dimensiunii implantului: diametru insuficient în zona molarilor;
• Calitatea inferioară a implantului (material, design, suprafață);
• Corelarea protetică necorespunzătoare: suprasarcină verticală/oblică.
  

Prevenție

1. Testare preoperatorie a ocluziei;
2. Alegerea implanturilor de diametru mai mare în zone de forță masticatorie crescută;
3. Recomandarea purtării gutierei de bruxism pentru pacienții care scrâșnesc din dinți noaptea;
4. Utilizarea implanturilor cu suprafață tratată special (de exemplu, hidroxipatită), care distribuie mai bine încărcarea.
   

Fractura lucrării protetice

La nivel protetic, chiar și materialele de bună calitate se pot uza în timp, iar fractura lucrării protetice (coroană, punte) este considerată o complicație implant dentar frecventă pe termen lung. 

Simptome

• Zgomot la mestecare atunci când lucrarea se deteriorează;
• Durere la presiune specifică pe dintele implantat;
• Aspect vizibil al fisurii sau cioburile care se desprind din ceramică.
  

Cauze

• Materiale protetice cu grosime insuficientă (stratul ceramic subțire);
• Ocluzie incorectă: puncte de contact inegale, supraîncărcare punctiformă;
• Bruxism nediagnosticat;
• Soluții protetice provizorii prelungite – materialele temporare nu sunt la fel de rezistente.
  

Prevenție

1. Realizarea amprentelor și suprastructurilor digitale precise, pentru o adaptare optimă;
2. Alegerea frezelor CAD/CAM și a materialelor ceramice cu rezistență crescută (zirconiu presat, alumină);
3. Verificarea ocluziei înainte de cimentare/înșurubare;
4. Monitorizarea nocturnă cu gutieră în caz de bruxism diagnosticat.
   

Reacții alergice și respingere implant

Deși titanul este un material biocompatibil utilizat pe scară largă, în cazuri foarte rare pot apărea reacții alergice sau respingerea implantului de către organism. 

Simptome

• Inflamație persistentă a gingiei, fără semne de infecție bacteriană;
• Erupții cutanate în jurul feței și nasului;
• Durere locală nejustificată după finalizarea vindecării normale;
• Mobilitate ușoară care nu se datorează unei cauze mecanice identificate.
  

Cauze

• Hipersensibilitate la particulele de titan sau aliajele folosite;
• Compoziția suprafeței implantului (acoperiri, șlefuiri, tratamente chimice) ce pot favoriza reacții adverse;
• Probleme sistemice – unele boli autoimune pot accentua riscul de respingere.
  

Mai multe detalii despre simptomele și semnele respingerii implantului dentar.

Prevenție

1. Test de sensibilitate la metale pentru pacienții cu un istoric de alergii metalice;
2. Alegerea implanturilor din titan pur (grad medical 4) care au cele mai mici riscuri alergice;
   
3. Monitorizarea clinică riguroasă după inserție pentru semne de inflamație neașteptată.
   

Probleme legate de igiena orală și întreținere

După realizarea implantului și inserarea coroanei, orice pacient trebuie să urmeze un protocol de igienă orală strict pentru a evita depunerea plăcii bacteriene și a tartrului la nivelul bontului și al marginilor gingivale. Neglijarea acestor aspecte poate duce rapid la complicații de tip periimplantită sau retracție gingivală.

Cauze

• Periaj neadecvat: periuță dură sau mișcări bruște care pot leza țesuturile;
• Lipsa folosirii aței dentare sau a periuței interdentare pentru curățarea spațiilor dintre implant și dinții vecini;
• Evitarea apelării la detartraj profesional – în lipsa acestuia, tartrul se acumulează subgingival.
  

Prevenție

1. Periaj cu periuță electrică, de 2 ori pe zi;
2. Utilizarea zilnică a aței dentare cu fir pentru implanturi sau a periuțelor interdentare (ex: Superfloss);
3. Spălături profesionale cu apă de gură antiseptică (chiar și cu apă caldă și sare, în lipsa altora);
4. Controale stomatologice la 3–6 luni, cu îndepărtarea depozitelor de tartru de pe suprafața implantului și coroanei;
5. Evitarea utilizării excesive a produselor de albire pe bază de peroxizi, care pot slăbi materialul protezei.

Factorii de risc care pot agrava riscurile implantului dentar

Fiecare pacient este unic, iar o evaluare completă a istoricului medical, stilului de viață și factorilor genetici poate face diferența între succesul și eșecul unui implant. Iată care sunt cei mai importanți factori de risc:

Fumatul

Fumatul reprezintă unul dintre cele mai puternice obstacole în calea vindecării corecte a implantului dentar.

Efecte

• Nicotina produce vasoconstricție, scăzând aportul sangvin la nivelul țesuturilor periimplantate;
• Fumătorii au o rată de eșec de osteointegrare cu 20–30% mai mare decât nefumătorii;
• Crește riscul de periimplantită și resorbție osoasă;
• Fumatul pasiv afectează și pe cei din jur, dar în proporție mai mică.
  

Diabetul și afecțiunile metabolice

Pacienții diabetici, mai ales cei cu valori glicemice necontrolate, prezintă un risc ridicat de complicații.

Efecte

• Hiperglicemia cronică încetinește procesul de vindecare a țesuturilor și scade imunitatea locală;
• Diabetul necontrolat crește riscul de infecție și de eșec de osteointegrare cu aproximativ 20%;
• Complicațiile microvasculare (retinopatie, nefropatie) pot agrava starea generală și recuperarea postoperatorie.
  

Osteoporoza și densitatea osoasă scăzută

Mulți pacienți vârstnici sau femeile la menopauză prezintă un grad de pierdere osoasă ce poate afecta stabilitatea implantului.

Efecte

• Rezistență osoasă redusă, care poate duce la eșec de osteointegrare;
• Tratamentul cu bifosfonați (pentru osteoporoză) poate reduce capacitatea osului de a se regenera și vindeca;
• Fracturile osoase spontane pot complica suferința locală dacă pacientul nu realizează impactul forțelor masticatorii.
  

Boli autoimune și imunosupresia

Afecțiunile care afectează sistemul imunitar (Artrită reumatoidă, Lupus, Scleroză multiplă) sau tratamentele imunosupresoare (cancer, transplanturi) cresc riscul de complicații implant dentar.

Efecte

• Risc crescut de infecții și vindecare întârziată;
• Rată de succes a osteointegrării cu 10–15% mai mică comparativ cu pacienții sănătoși;
• Reacții inflamatorii exagerate sau întârziate în jurul țesuturilor implantate.
  

Igiena orală deficitară

Neglijarea igienei orale este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru complicații implant dentar pe termen lung.

Efecte

• Depunerea rapidă a plăcii bacteriene și tartrului pe suprafața bontului și implantului;
• Creșterea frecvenței periimplantitei și a retracției gingivale;
• Necesitatea detartrajului profesional mai des – la 3 luni în loc de 6.
  

Bruxismul

Bruxismul (scrâșnitul dinților) este un obicei parafuncțional care poate determina supraîncărcare masticatorie pe implant și pe lucrările protetice.

Efecte

• Riscul de fractură a bontului protetic sau chiar a șurubului implantului;
• Mobilitate provocată de microtraumatisme repetate (microfatigă componentă) la nivelul osului;
• Uzură crescută a componentelor protetice – coroane sau punți.
  

Am detaliat mai mult într-un articol despre Ce este bruxismul: cauze, complicatii, tratament.

Vârsta înaintată

Deși vârsta în sine nu este o contraindicație, pacienții vârstnici prezintă, de regulă, condiții asociate (afecțiuni sistemice, osteoporoză, medicamente multiple) care pot îngreuna succesul implantului.

Efecte

• Vindecare mai lentă datorită scăderii regenerării celulare;
• Coexistența mai multor boli cronice (cardiovasculare, metabolice) care cresc riscul de complicații;
• Reducerea treptată a masei osoase cu înaintarea în vârstă.

Întrebări frecvente 

1. Pot muri de la un implant dentar?

Este imposibil să mori din cauza unui implant dentar. Cazurile letale sunt extrem de rare și apar, în general, din cauza unei infecții generalizate nediagnosticate sau a unei reacții alergice severe la materialele folosite. Prin aplicarea protocoalelor de sterilizare riguroasă, monitorizarea stării generale de sănătate și administrarea promptă a antibioticelor profilactice, acest risc este redus aproape la zero. 

2. Cât durează vindecarea completă a unui implant dentar?

Vindecarea inițială a țesuturilor moi durează aproximativ 7-14 zile, timp în care gingia se cicatrizează. Osteointegrarea (integrarea osului cu implantul) durează între 3 și 6 luni, în funcție de densitatea osului și de factorii de risc asociați. Un pacient sănătos, fără factori de risc, poate ajunge la o vindecare completă în aproximativ 4 luni, în timp ce pacienții cu osteoporoză sau diabet pot necesita 6 luni sau mai mult. 

3. Cum pot preveni infecțiile după inserarea implantului?

• Respectă cu strictețe indicațiile stomatologului privind administrarea antibioticelor și antiinflamatoarelor postoperator;
• Utilizează soluții antiseptice de clorhexidină pentru gargară, conform recomandărilor;
• Evită alimentele solide și fierbinți în primele 48 de ore, precum și tutunul;
• Realizează spălături blânde cu apă sărată caldă;
  Mergi la controalele stomatologice programate, la 1 lună și la 3 luni după intervenție.
  

4. Când este necesar un lifting de sinus sau o adiție osoasă înainte de inserarea implantului?

Dacă la evaluarea imagistică (CBCT) se observă o înălțime osoasă situată la < 8 mm față de podeaua sinusului, se recomandă un sinus lift (elevare de sinus cu adiție osoasă) pentru a crea suficient volum și stabilitate. Același lucru este valabil și pentru alveolele osoase insuficiente din mandibulă, unde se poate realiza o adiție osoasă cu grefă. 

5. Cât costă tratamentul unei periimplantite?

Costurile pot varia în funcție de severitatea leziunii și de protocolul terapeutic și de clinică. 

Prin implicarea activă și colaborarea cu echipa stomatologică, riscurile unui implant dentar  pot fi reduse semnificativ, iar implantul tău poate deveni un aliat de durată pentru sănătatea și încrederea ta. 

Pentru recomandări individuale și ajustări de dietă, discută mereu cu specialiștii de la Clinica Stomatologică Dr. Șerban din București, Sector 1.